2011

  1. Spiritul Crăciunului

    decembrie 21, 2011 by Andrei Sălăgean

    Spiritul Craciunului vine in fiecare an cam in aceasi perioada cu lerul lui Hrusca si ne facem sa ne simtim bine. Mie imi place sa ma gandesc la acest „spirit”, ca la o „raceala buna”: ori o ai, ori nu o ai, dar macar se poate lua.

    Anul acesta, parca a fost mai diferit. Fiind la Cluj si nu acasa, nu am avut ocazia sa am de-a face cu toate treburile casei, cu toata agitatia. Imi place sa ma gandesc la ele ca la „raul necesar”. Sunt multe lucruri care trebuie sa le fac, dar nu imi plac, dar le fac si de cele mai multe ori ma simt bine dupa. Sa fim seriosi, cui ii place sa spele vasele, sa aspire, sa stearga praful, sa bata covoarele etc.? Poi nici mie.

    Intr-una din zilele acestea mergand la cumparaturi, spiritul Craciunului s-a gandit sa vina cu mine. Si ca un copil mic cu bani la indemana, mi-am luat de toate: banane, portocale, napolitane, bomboane etc. Imi place sa ma gandesc la aceste produse ca si cadouri ce le primeam cand eram mic. Si am iesit din magazin si era frig afara, se pregatea sa ninga si aglomeratie pe strada si beculete multe la geamuri.

    Mi se parea ca ceva lipseste si chiar asa era. Caminul e si el o casa, dar nu e acasa. Imi trebuia si mie sa spal o lustra, sa o  vad pe mama cum se agita sa termine prajiturile, tata sa termine cumparaturile sau pe fratele meu cum ajuta si el sa terminam mai repede. Imi era dor de ceea ce nu imi placea. Imi place sa ma gandesc la aceast lucru ca la ceva ce are de-a face cu spiritul Craciunului.


  2. În spiritul Crăciunului

    decembrie 19, 2011 by Andrei Sălăgean


  3. Desenez și eu când mă plictisesc

    decembrie 15, 2011 by Andrei Sălăgean


  4. Locul doi

    decembrie 13, 2011 by Andrei Sălăgean

             La un moment dat trebuie să ne așteptăm să mai și pierdem, nu poți câștiga tot timpul. Trecem peste, nu-i bai mare. Era un banc, ce-i mai rău decât să găsești un vierme într-un măr… jumătate de vierme; ce-i mai rău decât să găsești jumătate de vierme într-un măr… holocaustul.

             Dar cel mai rău e să pierzi de pe locul doi. Doare! Nu-i ușor să ști că erai așa de aproape și totuși ai pierdut. Aici nu vorbesc neapărat din experiență pentru că înafară de vreo două ori când era vorba chiar de locul doi plus în fiecare an când am ratat bursa la limită nu prea m-am întâlnit cu astfel de ocazii. Dar de ceva timp m-am lovit de o situație la fel de faină. Ești o persoană obișnuită, care își vede de obișnuitul reușit. Nu e cine știe ce, treaba merge excelent iar când ești aproape de final, afli că dacă tu poți săăăă… arunci cu o minge mai mult de 100m, câștigi oooo… tigaie din teflon. Ție îți plac tigăile foarte mult, chiar te gandeai să achiziționezi o tigaie în perioada ce urmează, dar acum că o câștigi e și mai tare. Și te bucuri ca un copil de Crăciun, așa m-am bucurat și eu. Dar la scurt timp văd că ba are zgârieturi, ba mânerul nu stă fix, ba se mai arde și mâncarea, pe românește, nu o mai poți folosi. Dar eu tocmai îi dădusem un nume la tigaie, deja îmi și imaginam cum o să fac eu niște clătite bune și ce tare o să fie cu noua mea tigaie de teflon. Sau acuma mi-am adus aminte, când erai mic și facei ceva schimb de mașinuțe și erai tare fericit dar vine maicăta sau taicăto sau chiar persoana cu care ai făcut schimbul și zice ca el își vrea mașina înapoi.

             Acu doi ani pe vremea asta îmi făceam planuri despre ce o să fac eu în America. Și cum o să mă distrez, ce năzdrăvănii o să fac pe acolo și cum o să îi fac pe toți să își amintească de mine. La un moment dat m-am oprit din visat pentru că era și posibilitatea să nu mai merg, în cazul în care nu îmi rezolvam cu restanța de la fizică. Oare ar fi fost mai bine să continui să visez cu riscul sa rămân dezamagit sau să stau safe până ce știam un lucru sigur?


  5. Casa, școala și familia.

    decembrie 5, 2011 by Andrei Sălăgean

             V-am mai tot povestit eu de BEST în stânga și în dreapta, și mai am încă multe de zis. Mai nou nu mai număr câți ani am până ce termin facultatea ci cât timp mai am să mă stau prin BEST la fel cum o fac acum. Mă gândesc că termin cei 4 ani și apoi o să trebuiască să îmi caut un job, și așa nu aș vrea. Viața pe care o am acum e mult prea frumosă. O să fac până la urmă și un master.
             Sunt așa de multe lucruri care vreau să vi le zic însă nu știu de unde să încep. Am o senzație mindfuck, că stau și mă gândesc la ultima lună și sincer îmi vine să plâng de fericire, dar nu chiar. Cu bune și rele am trăit niște zile de neuitat. Mai întâi EBEC iar acum RoJAM și mai urmează Christmas Party și Revelionul. Sunt pe o pantă ascendentă, sunt pe plus cu „reușitul”. Și acum iar mi-am adus aminte că până la urmă o să se termine, dar nu mai conteză, după cum zicea Horațiu, „Carpe diem, quam minimum credula postero”.