December, 2011

  1. Polish flags in Ukraine

    December 30, 2011 by Andrei Sălăgean


  2. Anul 2011 (II)

    December 30, 2011 by Andrei Sălăgean

             Momentul când m-am plimbat mai mult. Vara aceasta la Summer Course în Cluj, pe scurt, a fost foarte frumos. Am cunoscut oameni din toată Europa și timp de două săptămâni ne-am distrat non-stop. A fost mai ceva ca și petrecerile din povesti care țineau 3 zile și 3 nopți, aici se țineau în fiecare seară. Ultima dintre ele a fost în l’Atelier și a fost așa…ca ultima. Am plecat spre cămine din centru și m-am gândit că dacă timpul tot nu are răbdare cu mine, să lungesc drumul. Și-am făcut-o în stil mare și mă bucur că am făcut-o. A fost un drum luuuung.

             Momentul când corpul(nasul) a cedat. Mi s-a întâmplat de două ori anul acesta. Prima dată în perioada presesiunii când eram foarte ocupat cu proiectele iar a doua oară pe final la Summer Course. Prea multe nopți nedormite, agitație, stres, alcool, entuziasm și nesăbuire au fost rețeta perfectă pentru ca sângele să iasă la o gură de aer. Trei zile de repaus total de la orice activitate solicitantă și mi-am revenit. În prima parte, aveam o vorbă pe la ora 2 noaptea, “mă pun să dorm 3 ore și mă trezesc după să mai lucrez”. Tot atunci am aflat ce frumos cântă păsărelele dimineața pe la ora 5.

             Momentul când m-am simțit plictisit. Vara aceasta după ce am terminat toată activitatea cu BESTul, după ce am trecut de Summer Course și Cultural Exchange, am ajuns acasă. O săptămână de odihnă, apoi una de trântorit/lenevit și deja îmi venea să ma urc pe pereți. Pur și simplu nu mai aveam ce face. Din când în când mai mergeam la un fotbal, mai ieșeam la o bere, dar atât. Toata ziua la calculator, îl butonam de dimineața până seara. A fost prea bruscă trecerea de la “agitația” Clujului la liniștea Bistriței. Pur și simplu îmi doream să înceapă facultatea, simțeam nevoia să învăț ceva, sau pur și simplu să merg la un curs și să adorm pe vocea lină a profesorului care predă. Măcar la anul o să am practică.

             Momentul când am făcut pe turistul. Din diverse motive, la finalul verii, am simțit nevoia să călătoresc. Cel mai ușor și mai ieftin era o tură prin Balcani, adică Bulgaria, Macedonia și Serbia. Am făcut un plan, am mai găsit un om ca să nu merg singur, și-am pornit la drum. Am cunoscut oameni și locuri noi și am rămas cu amintiri frumoase. Mi-am făcut prieteni cu care sper să mă reîntâlnesc, mi-am uitat o haină prin Skopje, am împărțit țuică peste tot pe unde am fost, am ratat trenul de întoarcere în România și am fost Rick Rollat într-o gară. Parcă acuma mă văd pe trenul de la Belgrad spre Novi Sad, ce ardeam eu de nerăbdare să ajung acolo. A fost foarte frumoasă călătoria.

             A fost un an minunat. De la 2012 îmi doresc să fie cel puțin la fel de bun și să am la fel de multe de povestit la finalul lui. Și cel mai, cel mai mult îmi doresc să reușesc acolo unde anul acesta nu am reușit.


  3. Anul 2011

    December 29, 2011 by Andrei Sălăgean

             Anul 2011 a fost unul foarte frumos, cu multe momente interesante și de neuitat. Un rollercoaster în toată regula, pot zice chiar un an cum nu am mai avut până acum. În continuare o să enumăr câteva din năzdrăvăniile de anul acesta în ordinea în care mi le aduc aminte.

             Cel mai emționant/awesome moment. Vara aceasta, eram la malul Dunării, în Novi Sad, când am mers să o vizitez pe Milena. Stateam pe câte un scaun de lemn, pe plajă, între noi era o masă cu două Jelen și amândoi eram cu fața spre apă. Mă jucam cu picioarele în nisip, soarele atunci apunea și se adunau niște nori de ploaie. Stăteam liniștit, vorbeam aiurea despre una alta și priveam spre cer. Am realizat momentul și am zis, “Asta-i viața!”. Peste o jumătate de oră eram sub o umbrelă și ne adăposteam de ploaie.

             Momentul meu de glorie.Anul acesta am candidat să organizez EBEC (European BEST Engineering Competition). Am stat o noapte întreagă să îmi pregătesc candidatura, că a doua zi mai închideam câte un ochi din când în când. Am fost ales coordonator cu 100% voturi pozitive și am început treaba. Am fost eu fericit atunci, dar și mai tare m-am bucurat când am terminat și am văzut că treaba a ieșit bine. Am simțit că am realizat ceva, “că am scris istorie”. A fost momentul meu de glorie.

             Cel mai frustrant moment.Nici în anul doi nu am reușit să iau bursă normală deși am fost foarte aproape. Și cu cât am fost mai aproape cu atât a fost și mai enervant. Ca de fiecare dată a fost o materie la care am dat-o în bară, și nu trebuia, iar apoi am încercat să revin, dar nu s-a putut. A fost tot NOT close enough! Sper ca la anul să opresc seria de ghinion și să intru în rând cu lumea.

             Momentul când am descoperit cafeaua NESS.Era seara pe la 8 iar eu a doua zi aveam examen la MES( Măsurători electrice și senzori) de pe la ora 10 parcă. Trebuia să stau o seară întreagă și să învăț așa hardcore. Am aflat că o cafea ness m-ar ajuta. Am făcut una așa cum îmi fac cacaua, am pus câteva lingurițe(3-4). Parcă acuma o văd…era așa de neagră…mai neagră ca noaptea. Un pahar mare, de 400 cred că era, și toată noaptea nu am clipit. Am dat examenul și am luat 9, like a boss. Se pare că e bună și cafeaua asta la ceva.

    va urma…


  4. Sărbători fericite !

    December 24, 2011 by Andrei Sălăgean


  5. Vine Crăciunul

    December 22, 2011 by Andrei Sălăgean


  6. Spiritul Crăciunului

    December 21, 2011 by Andrei Sălăgean

    Spiritul Craciunului vine in fiecare an cam in aceasi perioada cu lerul lui Hrusca si ne facem sa ne simtim bine. Mie imi place sa ma gandesc la acest “spirit”, ca la o “raceala buna”: ori o ai, ori nu o ai, dar macar se poate lua.

    Anul acesta, parca a fost mai diferit. Fiind la Cluj si nu acasa, nu am avut ocazia sa am de-a face cu toate treburile casei, cu toata agitatia. Imi place sa ma gandesc la ele ca la “raul necesar”. Sunt multe lucruri care trebuie sa le fac, dar nu imi plac, dar le fac si de cele mai multe ori ma simt bine dupa. Sa fim seriosi, cui ii place sa spele vasele, sa aspire, sa stearga praful, sa bata covoarele etc.? Poi nici mie.

    Intr-una din zilele acestea mergand la cumparaturi, spiritul Craciunului s-a gandit sa vina cu mine. Si ca un copil mic cu bani la indemana, mi-am luat de toate: banane, portocale, napolitane, bomboane etc. Imi place sa ma gandesc la aceste produse ca si cadouri ce le primeam cand eram mic. Si am iesit din magazin si era frig afara, se pregatea sa ninga si aglomeratie pe strada si beculete multe la geamuri.

    Mi se parea ca ceva lipseste si chiar asa era. Caminul e si el o casa, dar nu e acasa. Imi trebuia si mie sa spal o lustra, sa o  vad pe mama cum se agita sa termine prajiturile, tata sa termine cumparaturile sau pe fratele meu cum ajuta si el sa terminam mai repede. Imi era dor de ceea ce nu imi placea. Imi place sa ma gandesc la aceast lucru ca la ceva ce are de-a face cu spiritul Craciunului.


  7. În spiritul Crăciunului

    December 19, 2011 by Andrei Sălăgean


  8. Desenez și eu când mă plictisesc

    December 15, 2011 by Andrei Sălăgean


  9. Locul doi

    December 13, 2011 by Andrei Sălăgean

             La un moment dat trebuie să ne așteptăm să mai și pierdem, nu poți câștiga tot timpul. Trecem peste, nu-i bai mare. Era un banc, ce-i mai rău decât să găsești un vierme într-un măr… jumătate de vierme; ce-i mai rău decât să găsești jumătate de vierme într-un măr… holocaustul.

             Dar cel mai rău e să pierzi de pe locul doi. Doare! Nu-i ușor să ști că erai așa de aproape și totuși ai pierdut. Aici nu vorbesc neapărat din experiență pentru că înafară de vreo două ori când era vorba chiar de locul doi plus în fiecare an când am ratat bursa la limită nu prea m-am întâlnit cu astfel de ocazii. Dar de ceva timp m-am lovit de o situație la fel de faină. Ești o persoană obișnuită, care își vede de obișnuitul reușit. Nu e cine știe ce, treaba merge excelent iar când ești aproape de final, afli că dacă tu poți săăăă… arunci cu o minge mai mult de 100m, câștigi oooo… tigaie din teflon. Ție îți plac tigăile foarte mult, chiar te gandeai să achiziționezi o tigaie în perioada ce urmează, dar acum că o câștigi e și mai tare. Și te bucuri ca un copil de Crăciun, așa m-am bucurat și eu. Dar la scurt timp văd că ba are zgârieturi, ba mânerul nu stă fix, ba se mai arde și mâncarea, pe românește, nu o mai poți folosi. Dar eu tocmai îi dădusem un nume la tigaie, deja îmi și imaginam cum o să fac eu niște clătite bune și ce tare o să fie cu noua mea tigaie de teflon. Sau acuma mi-am adus aminte, când erai mic și facei ceva schimb de mașinuțe și erai tare fericit dar vine maicăta sau taicăto sau chiar persoana cu care ai făcut schimbul și zice ca el își vrea mașina înapoi.

             Acu doi ani pe vremea asta îmi făceam planuri despre ce o să fac eu în America. Și cum o să mă distrez, ce năzdrăvănii o să fac pe acolo și cum o să îi fac pe toți să își amintească de mine. La un moment dat m-am oprit din visat pentru că era și posibilitatea să nu mai merg, în cazul în care nu îmi rezolvam cu restanța de la fizică. Oare ar fi fost mai bine să continui să visez cu riscul sa rămân dezamagit sau să stau safe până ce știam un lucru sigur?


  10. Casa, școala și familia.

    December 5, 2011 by Andrei Sălăgean

             V-am mai tot povestit eu de BEST în stânga și în dreapta, și mai am încă multe de zis. Mai nou nu mai număr câți ani am până ce termin facultatea ci cât timp mai am să mă stau prin BEST la fel cum o fac acum. Mă gândesc că termin cei 4 ani și apoi o să trebuiască să îmi caut un job, și așa nu aș vrea. Viața pe care o am acum e mult prea frumosă. O să fac până la urmă și un master.
             Sunt așa de multe lucruri care vreau să vi le zic însă nu știu de unde să încep. Am o senzație mindfuck, că stau și mă gândesc la ultima lună și sincer îmi vine să plâng de fericire, dar nu chiar. Cu bune și rele am trăit niște zile de neuitat. Mai întâi EBEC iar acum RoJAM și mai urmează Christmas Party și Revelionul. Sunt pe o pantă ascendentă, sunt pe plus cu “reușitul”. Și acum iar mi-am adus aminte că până la urmă o să se termine, dar nu mai conteză, după cum zicea Horațiu, “Carpe diem, quam minimum credula postero”.