September, 2011

  1. E greu

    September 26, 2011 by Andrei Sălăgean

             Nereușind de mai bine de o lună să îmi fac niște analize, m-am decis azi să mă duc să donez sânge. Analizele se fac gratis, câștigi un ban cinstit și faci și o fapta bună.Ajung la centru și întreb dacă mă poate lua. Cum mi-am uitat carnețelul de donat acasă, îmi cere datele din buletin ca să îmi găsescă fișa. Primele “întrebări” au fost mai ușoare dar când a ajuns la CNP, încep și zic, 192 168 … și mă opresc. Deși mi se părea foarte natural, ceva nu era bine, hmm. Totuși, nu fac omul să aștepte, scot buletinul și îl dictez pe cel corect . Până la urmă s-a dovedit că aveam nevoie de o adeverință cu antecedente etc. O jumătate de ora m-am tot gândit pe drum până la doctorul de familie de la ce naiba vine 192 168… Dacă în viitor o să vă întrebați că de unde a pornit totul, apoi să știți că de aici !


  2. In Skopje

    September 20, 2011 by Andrei Sălăgean


  3. Nimic nu se compară cu o zi la scos de cartofi.

    September 17, 2011 by Andrei Sălăgean


  4. Amintiri din Sofia

    September 17, 2011 by Andrei Sălăgean


  5. My new favorite genius

    September 14, 2011 by Andrei Sălăgean


  6. Pentru că-mi plac comparațiile

    September 10, 2011 by Andrei Sălăgean

             La început a fost ca și examenul auto. Tot încerci până îl iei. Dacă nu din prima, atunci din a doua… până la urmă tot îl treci.

             Apoi, după o vreme, a devenit ca o mâncare tare bună. Nu-ți venea să-ți strici gustul din gură cu altceva după ce ai mâncat din ea.

             Acum seamănă mai mult cu faima și banii. Vreau să ajung acolo însă trebuie să fac niște sacrificii importante. Există și partea fericită când ai putea câștiga la loto, puțin probabil totuși.


  7. I think the “summer” is over

    September 7, 2011 by Andrei Sălăgean


  8. Ca sã stiti si voi

    September 6, 2011 by Andrei Sălăgean

             Era o vorba din popor:

    Asta-i pofta ce-am poftit-o!


  9. Mâncăm ce putem

    September 3, 2011 by Andrei Sălăgean

              Dupa vreo 3 ore de mers prin Belgrad a inceput sa ma prinda foamea asa ca am dat o fuga pana la non-stop sa iau ceva de mancat. Am stat vreo 5 minute si am tot studiat iaurturile. Daca era cu fructe era prea mic, iar daca era mare nu era cu fructe. Pana la urma am gasit ceva potrivit si parea ca are si grasime destula – 22%. “Oooo! asta trebuie sa fie cel mai bun iaurt de pe lumea asta!”. Am ajuns la hostel, mi-am adus painea si l-am deschis. Evident, era smantana. Cine ar fi crezut ca “Zdravo” chiar nu e iaurt. Am improvizat putin si pana la urma am ajuns sa mananc paine cu smantana si zahar. De tare multa vreme nu am mai mancat si mi-a fost dor. Ce-oi manca maine? ramane de vazut.