July, 2010

  1. America #8 – Andrei

    July 23, 2010 by Andrei Sălăgean

             -Si pe amandoi va cheama Andrei?
             -Da.
             -No bine atunci! Du-te si termina-ti treaba in spate!

             Cu vreo doua ore in urma de asta… stateam si eu in pat pe acelasi laptop de pe care scriu si acuma si care nu este al meu. Sunt intrat de pe stik pe Ubuntu, dar nu aceasta era ideea. Ca si acuma, si atuncia scriam pe blog, ascultam muzica si mai verificam una alta. Liniste totala in camera pana cand imi suna mie telefonul( Prietenii stiu de ce!). Ma uit, numar care nu imi era in agenda, pasez telefonul la un prieten din camera ca stiam ca asteapta un telefon de la un loc de munca unde daduse numarul meu. Vorbeste, vorbeste iar dupa ce termina, cu o fata zambitoare, imi zice ca l-au chemat la lucru. Se-mbraca si pleaca iar eu ma intorc la treaba mea.
             Suna iar telefoanele ca dracii, vin milioanele cu sacii. Ma uit, numar care nu era in agenda, raspund:
             – Ce faci mai Andrei, ai adormit? Eu stau aici si te astept de mai bine de o ora si tu nu vii? (managerul)
             – Poi azi era ziua mea libera…
             – Si te-am sunat si ai zis ca vii. Poi ce facem acuma???
             – Cand m-ai sunat? Ca nu m-ai sunat!
             – Acuma ma faci nebun? Adica eu nu stiu ce fac?
             – Tu nu m-ai sunat … (gata, gata sa il fac nebun) Vin si iti arat pe telefon
              … inca ceva despre lucru…
             – Poi mai vii azi la lucru sau nu?
             – Da, vin.
             – In cat timp ajungi?
             – In jumatate de ora.
             – Bine.

             Inchid telefonul, incep sa ma imbrac in timp ce murmuram printre dinti lucruri “frumoase” despre manager. Bag totusi numarul in agenda si ma uit daca m-a mai sunat, asa la misto. Șoc! Messi la Real Madrid! si chiar m-a mai sunat. Apoi imi dau seama ca defapt a vorbit cu colegul meu de camera, pe care tot Andrei il cheama. Cand sunt aproape gata de iesit intra Andrei gafaind si-mi zice:
             – Vezi ca defapt pe tine te-a sunat manageru. Pe tine te vrea la lucru…
             – (Mdea!)…
             In pas alert pornesc spre serviciu. Nu merg nici 100m ca opreste o masina si o tipa imi zice ca daca nu cumva intarzii la lucru de ma grabesc asa. UAU! adica chiar UAU!. Pana ce m-a lasat undeva aproape de serviciu, nu am lasat-o din multumiri. Fuga, fuga mai traversez 2 strazi si ajung. Intru si fara sa respir:
             – Deci in primul rand imi cer eu scuze… ca mai am un coleg de camera care…
             Si uite asa am ajuns de unde am pornit. A fost o zi loco, dar funny in acelasi timp.


  2. Ori cea, ori hăis

    July 21, 2010 by Andrei Sălăgean

             Acesta este momentul adevărului pentru Sălăgean Andrei. Până acum, probabil l-ați văzut în mai multe ipostaze, în diferite momente, dar niciodată ca și acum. A sosit momentul să arate că într-adevăr e Născut pentru a reuşi.
             Nu-l cunosc eu de foarte mult timp pe Andrei, dupa cum îi spun unii, sau Sălă, dupa cum îi spun alții, dar știu un lucru sigur: nu se va da bătut până ce treaba care o face nu iese așa cum trebuie. “O dată ce s-a pornit, nu se mai oprește.” Și atunci o să vă intrebați, ce e așa mare lucru? / “Care-i faza?”.
             Începutul. Aceasta e cea mai grea parte. Să știe el că e acolo cineva care îl susține, cineva care crede că el o să reușească. Sălăgean Andrei are multe idei, dar puține le pune în practică. În zilele ce urmează o să aflați voi de la el totul… sau nimic. Ori a găsit X-ul din problemă, ori s-a uitat în spate la carte, a luat răspunsul și s-a apucat de altă problemă.

    Scorbaciufermecat
    scrie scaun de taur
    din 03.03.2008

  3. America #7 – Totul a inceput de la o ceapa

    July 19, 2010 by Andrei Sălăgean

             Asa pe scurt, va spun ca aseara, pentru prima data si in exclusivitate, am mancat bine. Am mancat bine pentru ca am mancat romaneste.
             Venind de la lucru, lipsit de chef si de orice altceva, dar mai ales cu stomacul gol, ma gandeam la “ce oi pune in blid”. Si imi era mie pofta asa de o ceapa. Si de aici a pornit totul. Am mai bagat o rosie, niste branza, niste mustar… mai lipsea slanina… care era in bagaj de cand am venit. Deja aveam gura apa. Am ajuns acasa si de aici directia la supermarket. Am luat de toate si am tras o masa ca-n povesti.
             Cireasa de pe tort a fost bineinteles slanina cu ceapa. Am terminat de mancat si eram in al noualea cer. Ma tineam cu mana de burta si mai dadeam cate o ragaiala :)). Ma simteam implinit. Apoi mi-am adus aminte ca asa mancam acasa cu tata si… noh, dar… trec ele 5 saptamani. Pana data viitoare numai bine.


  4. America #6 – Sunt înconjurat de oameni competenți

    July 11, 2010 by Andrei Sălăgean

             N-am mai scris de ceva vreme, ca nu am avut ce, si azi mi s-a facut pofta. O pofta deaia mare ca si pofta de ciorba de fasole cu ceapa. Asa de tare mi s-a facut chef ca am inceput sa fug spre casa sa scriu. Si am fugit vreo 15 min.
             Pe aici e vreme faina, cand nu ploua. Iar atunci cand ploua, afacerile nu prea merg. Dupa 4 iulie, s-a cam rarit lumea si e “slow”. Nu am mai mers nici pe la pizza desi mi-e foarte dor sa mai “arunc” cu aluat pe acolo. Saptamana viitoare iau si eu primul meu salar.
             Deja nu mai mi-e jena si am inceput si eu sa ma servesc din stanga si din dreapta cu inghetata sau altele. De 4 iulie am luat la greu. A fost lume de nu puteai sa zici “How are you?”. Americanii astia au o obsesie cu intrebarea asta. Toata lumea da acelasi raspuns, toti sunt ok. N-a zis unul ca il dor picioarele, sau ca nu are bani, sau ca o duce rau, etc.
             Maine am liber. In mare parte si pentru ca e finala CM. Hai Spania! Maine mai caut si de lucru. Azi am completat 240 de interbari la un chestionar pentru postul de casier la o brutarie. Pur si simplu eram curios pana unde o poate duce cu intrebarile. Apoi mi-am dat seama ca incep sa se repete si probabil incerca sa vada daca nu fac deja pe robotul. Inca o chestie ce am uitat sa v-o spun a fost de una din zile cand am fost la arcade. O sala deaia mare cu jocuri si castigi tichete si le schimbi in premii. Am spart vreo 8 dolari ca ma enerva cum niste copchii aveau un brat si eu… le tineam cu o mana. Am mai revenit dupa cateva zile, am juat de 25 de centi si am castigat 3 gume “de foc” cica. Am tot ras de guma pana ce a inceput sa ma arda ca naiba. Si am zis ca nu o arunc ca doar am jucat pentru ea. A doua zi stateam pe WC si meditam asupra deciziei gresite. Pățești!
             In incheiere va salut pe toti si sper, sper ca urmatorul post sa fie de pe noul meu laptop. Doamne ajuta! Deja m-am hotarat asupra modelului, doar banii sunt o problema. Dar vorba aceea, “Noi să fim sănătoși!”


  5. …in soapta

    July 10, 2010 by Andrei Sălăgean

    -ALO!
    -(in soapta) Daa…
    -MAI, E ACASA MAMICA?
    -(in soapta) Daaa..
    -PAI, DA-MI-O SI MIE LA TELEFON!
    -(in soata) Nu poateee…
    -PAI DE CE?
    -(in soapta) E ocupata!
    -BINE, TATA ESTE?
    -(in soapta) Daaa…
    -PAI SA VINA EL ATUNCI!
    -(in soapta) Nu poateee…
    -DE CE?
    -(in soapta) E ocupat!
    -BUNICA, MATUSA… SUNT?
    -(in soapta) Daa…
    -DA-MI PE UNA DIN ELE!
    -(in soapta) Nu pooot… sunt ocupate!
    -GRRR, DAR ALTCINEVA MAI E PE ACASA???
    -(in soapta) Mai sunt doi politisti…
    -BINE, DA-MI PE UNUL DIN EI!
    -(in soapta)Nu pot… sunt ocupaati…
    -DAR CE FAC, MAI???
    -(in soapta) Ma cauta pe mineee…


  6. America #5 – Watermelon

    July 6, 2010 by Andrei Sălăgean

             Me: -Hi!
             Customer: -Hi!
             M: -What can I help you with?
             C: -What kind of icecream do you have?
             M: -Soft, hand dipped and italian icecream.
             C: -I would like some italian.
             M: -What flavor?
             C: -… watermelon.
             M: -Ok.
             C: -Wait! But is there really water in it?
             M:


  7. America #4 – O zi nu tocmai bună

    July 4, 2010 by Andrei Sălăgean

             Azi nu a fost o zi tocmai buna. Nu a mers tocmai bine. Tot norocul ca nu a fost de fata si “mama soacra”.
             Azi, in amiaza mare, imi permit si eu sa intarzii… 5 minute. Tulaie. Capul calendar mi l-a facut mama soacra – nevasta managerului. Chiar si George ii zice “Ok BOSS!”. Andre, nu ii destul dinaia… nu ii cineva in fata… ai facut prea mult dinaia… CAPUL CALENDAR. Si la un moment dat imi zice sa fac ordine prin frigider sa pot pune niste lamai. Si ma tot uit si invart, interschimb, scot, dar tot nu mergea ceva. Si ma uit atent la o cutie care semana cu ceva inghetata in ea. O iau, o invart 90 grade si o tot indes acolo dar problema e ca se invarte si continutul 90 de grade. Atunci imi aduc aminte de definitia lichidului din clasa a 6-a. Lichidul ia forma vasului in care e pus. Hopa, e un aluat asemanator celui de clatite. Si trag sa il scot dar pleosc peste tot. Peste tot.
             In fata era plin, George peste tot iar eu… si eu trebuia sa fiu pe undeva. Atata norocul ca nu era si muma pădurii. Si merg servesc, sterg, pun o inghetata, mai sterg, mai servesc o limonada si iara sterg. Deci atata va zic. ATATA NOROCUL CA NU A FOST CRUELA ACOLO.
             Ies acuma in graba pentru ca INCA nu sunt pe laptopul meu. Inca mai am rabdare pana sapatamana viitoare. Numai bine pana data viitoare.