October, 2010

  1. PR

    October 31, 2010 by Andrei Sălăgean

    Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii spui:
    -“Sunt foarte buna la pat”.
    Asta e MARKETING.

    Vezi un tip superb la o petrecere. Una din prietenele tale se duce la el si, aratand spre tine, ii spune:
    -“Este foarte buna la pat”.
    Asta e ADVERTISING.

    Vezi un tip superb la o petrecere. Te duci la el si ii ceri numarul de telefon. A doua zi il suni si ii
    spui: -“Sunt foarte buna la pat”.
    Asta e TELEMARKETING.

    Vezi un tip superb la o petrecere. Te ridici si iti aranjezi rochia. Te indrepti spre el si ii torni o bautura. Spui:
    -“Imi dai voie?” si te apleci usor sa-i indrepti cravata, lipindu-ti piepul de bratul sau. Apoi il privesti dulce si spui: -“Apropos, sunt foarte buna la pat”.
    Astea sunt PUBLIC RELATIONS.

    Vezi un tip superb la o petrecere.
    Se ridica, vine la tine si iti spune: -“Am auzit ca esti foarte buna in pat”.
    Asta e BRAND RECOGNITION.

    Vezi un tip superb la o petrecere. Il convingi sa mearga acasa cu una dintre cele mai bune prietene ale tale.
    Asta e SALES REPRESENTATIVE.

    Tipa nu se descurca singura, si te suna sa mergi si tu la el acasa.
    Asta este TECHNICAL SUPPORT.

    Te indrepti spre o petrecere unde stii ca vor fi niste tipi superbi. Totusi, gandul ca in casele pe langa care treci sunt o multime de alti tipi superbi pe care ai vrea sa-i cunosti te innebuneste, asa ca te urci pe cel mai apropiat acoperis si strigi: “Sunt foarte buna la pat”.
    Asta e SPAM.


  2. bancuri #22

    October 30, 2010 by Andrei Sălăgean

             La Bula vine un vecin:
             – Auzi ma Bula, vrem sa tapetam camera de zi, si e la fel de mare ca a ta. Tu cand ti-ai tapetat cate suluri ai cumparat?
             – 14.
             – Multumesc.
             Dupa 2 saptamani se intalnesc:
             – Auzi ma tampitule, am cumparat 14 suluri si 4 mi-au ramas in plus.
             – Pai si mie…

             O fundatie de caritate executa o strangere de fonduri. In urma unui sondaj observa ca cel mai bogat om din oras era si cel mai zgarcit, asa ca se hotarasc sa-l sune. Zis si facut :
             -Domnule, sondajele noastre arata ca venitul mediu este foarte mic in oras si ca dumneavoastra ,un om de bine, nu ati facut nimic pentru cei mai putin fericiti.
             -Bah…da sondaju’ vostru arata ca mama mea este bolnava in spital, si ca numai internarea o costa de trei ori cat salariul ei pe luna ? Cel de la fundatie…vadit jenat..bate in retragere :
             -Ne pare rau domnule..nu stiam ca..
             -Ce rau bah ? Da sondaju’ vostru stie ca fratele meu a suferit un accident si ca familia lui se chinuie sa-l intretina ?
             -Ne pare extrem de rau…
             -Ce rau bah ? Da voi stiti ca sora mea a fost parasita..si se zbate in ultimu’ hal sa-si creasca familia ?
             -Domnu’..ne pare rau…
             -Si daca lor nu le dau nimic …de ce sa va dau voua, bah !?!

             Doi politisti joaca ping pong.
             La un moment dat unul dintre ei zice: Sah mat!
             Auzind acestea, al doilea politist se prapadea de ras, si-i raspunde: Ba da prost mai esti!, noi nu jucam fotbal!

             Maica stareta:
             – Fetelor, am o veste buna si una rea. Pe care sa o spun prima ?
             – Pe aia buna !
             – La masa avem castraveti.
             – Si aia rea ?
             – … Taiati felii.

             Ion: -Gheorghe, iti place ma’ sexul in trei?
             Gheorghe: -Daaa !
             Ion: -Atunci du-te repede acasa!

             Elevii unei clase au fost fotografiati, iar diriginta lor Incerca sa-I convinga sa cumpere pozele:
             -Ginditi-va, copii, ce dragut va fi atunci cind veti fi mari si va veti uita la fotografii spunind: “Uite-o pe Oana, acum e avocat” sau “Uite-l pe Mihai, acum e doctor”… Din clasa se aude o voce:
             -“Uite-o pe diriga, acum e moarta”

             La un concurs de parasutisti intr-o unitate militara, Bula trebuia sa faca saltul cu parasuta, la aterizare sa ia bicicleta, dupa care un cros de 15Km. Se urca Bula in avion, ajunge in zona de parasutare, sare si trage de comanda…nu se deschide. Mai trage o data… nimic (fu*ui)… trage comanda de la parasuta de siguranta…tot nimic (baga-mi-as)… mai trage o data…nimic… dupa care zice:
             – Parca vad ca si bicicleta e stricata…

             Vine Bula la scoala dupa o zi de absenta.
             – Ce s-a intimplat, Bula, de ce n-ai venit ieri?
             – Pai stiti… a murit bunicul….
             – Aoleu! Cum asa?
             – Pai a iesit pe balcon si a cazut balconul cu el.
             – Vai, saracul! si asa a murit?
             – Nu, ca a reusit sa se prinda de tocul de la geam, dar pe urma a alunecat si a cazut iar.
             – A, si asa a murit?
             – Nu, a cazut in copacul din curte si de acolo a fost catapultat pe casa, apoi a alunecat si a tras toata tigla dupa el.
             – Si asa a murit?
             – Nu, ca s-a prins de burlan. Dar burlanul s-a desprins.
             – Si asa a murit?
             – Nu, a reusit sa se balanseze si a intrat in casa prin geamul de la etaj, apoi a inceput sa se rostogoleasca pe scari.
             – Si asa a murit?
             – Nu, in cadere a incercat sa se prinda de balustrada, dar balustrada s-a rupt si el a cazut in gol pina la parter.
             – Si asa a murit?
             – Nu, dar l-am impuscat noi, ca ne darima toata casa.

             Dimineata, intra invatatoarea in clasa si spune:
             – Buna dimineata, copii! Copiii in cor:
             – Buna dimineata, mea !
             I se pare un pic ciudat, dar crede ca i s-a parut. A doua, zi povestea se repeta. A treia la fel. Banuindu-l pe Bula de ceva “necurat”, profita intr-o pauza ca bula nu e in clasa si le spune copiilor ca in dimineata urmatoare sa nu raspunda la salut.
             Vine, deci, invatatoarea si spune:
             – Buna dimineata, copii! Copiii tac. Se aude vocea lui Bula:
             – Ia mai du-te-n pu#a mea!

             Un taran intr-o caruta plina ochi, cu un singur magar amarat cu ochelari de cal, care nu se urnea deloc, striga frenetic:
             -Diiii, Murgule! Diiiii Surule! Diiiii Florica! Diiiii Maricica!
             Intrebat daca a uitat cum se numeste magarul, taranul raspunde:
             -Nu, nu, stiu cum il cheama, da’ vreau sa ii dau impresia ca lucreaza in echipa…


  3. Proces Verbal

    October 29, 2010 by Andrei Sălăgean



  4. BEC

    October 27, 2010 by Andrei Sălăgean


  5. 101%

    October 25, 2010 by Andrei Sălăgean

    If:

    A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
    Is represented as:
    1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26.

    If:

    H-A-R-D-W-O-R- K
    8+1+18+4+23+15+18+11 = 98%

    And:

    K-N-O-W-L-E-D-G-E
    11+14+15+23+12+5+4+7+5 = 96%

    But:

    A-T-T-I-T-U-D-E
    1+20+20+9+20+21+4+5 = 100%

    THEN, look how far the love of God will take you:

    L-O-V-E-O-F-G-O-D
    12+15+22+5+15+6+7+15+4 = 101%

             Therefore, one can conclude with mathematical certainty that: While Hard Work and Knowledge will get you close, and Attitude will
    get you there, It’s the Love of God that will put you over the top!


  6. Săptamână bună

    October 22, 2010 by Andrei Sălăgean

             O saptamana buna a fost saptamana aceasta. Vesti bune, partial unde ma astept sa iau o nota cat de cat buna, ca scaune am destule acasa si e numai vineri. Abia astept samabata si duminica.
             Dupa ceva vreme in care nimic notabil nu s-a mai intamplat, a venit o saptamana mai stralucita. Asta pe langa faptul ca am fost nevoit sa le gasesc o casa noua lui MUX Jordan si Riemann Știopuț, un borcan nou nouț de 4l. Lucrurile au luat o cale si mai buna de cand am revenit la vechile obiceiuri… adica sa fiu punctual. Era o vreme cand eu ajungeam primul si apoi mai aveam de asteptat vreo 20 de minute dupa restul lumii. Fiecare se gandea ca oricum nu se ajunge la timp si cineva sigur intarzie; si tot asa si iara asa si nu iesea bine. Atunci, am zis ca sa nu se mai poate, dar acum zic ca “se poate”. Ce vremuri faine !
             Apoi, dupa cum ati vazut si voi, am reusit sa prind o mini bursa pe semestrul acesta. Pana la urma s-a meritat sa ma intorc mai repede acasa. Nu-s astia multi bani dar de platit caminul, ajung. Oricum, acum, in sfarsit, pot sa imi fac si eu planuri cu ce mi-as cumpara din prima bursa. Si asa de multe mi-as lua de parca am castigat marele premiu la loto. Dar noi sa fim sanatosi si sa invatam bine.
             Totusi, lucrul pentru care eu am niste dubii ca saptamana asta nu e cea mai buna, e partialul de la CAN( circuite analogice si numerice). Nu pot zice ca am dat-o in bara insa astept cu ceva emotii rezultatele. E primul test de pe anul acesta si nu as vrea s-o “murdaresc” chiar asa de la inceput, nu ca m-ar deranja extraordinar de tare… dar…sper sa fie bine. Eu zic ca o sa fie bine.
             Asa ca iarba incepe sa miroase altfel si albastrul este noul bleumarin. Filelist-ul a reinviat iar fetele ne spun, “unde le place”. Bretonul lui Reghecampf nu e mai misto decat al lui Pițurcă iar Dinamo a batut pe Steaua. Numele meu e Sălăgean Andrei si va doresc o saptamana cat mai buna !


  7. Money, money, money

    October 20, 2010 by Andrei Sălăgean


             


  8. AWESOME

    October 17, 2010 by Andrei Sălăgean


  9. , ș-am vândut.

    October 16, 2010 by Andrei Sălăgean

    Din episodul anterior, citeste aici. Deci deja incepea babacul sa ma enerveze. Si imi pregateam un plan, si un spici care sa il spun asa tare si raspicat si cu scuipat sarind din gura mea de parca as fi fost turbat. Si eram gata, gata sa il pun in aplicare cand, influentat si de altii, m-am razgandit.
    Si acela a fost momentul in care am devenit PRO. PRO, nu de la prost si nici de la pro tv, ci de la professional. In continuare ma enerva șăfu, dar tipul cu care mai lucram si care era de la inceputul verii mi-a spus simplu: be patient! don’t get upset. Si de acolo incolo cand incepea sa bata din gura eu intram in stand by, mi-l imaginam pe mute si-mi vedeam de treaba. Modest fiind mi-am dat seama ca eram prea bun ca sa ma dea afara, plus ca deja era cam tarziu sa ia unul nou.
    Am inceput sa vand din ce in ce mai bine. Dadeam deal-uri bune in stanga si in dreapta. Nu-i lasam sa plece de nici o culoare. Fraza mea preferata era: “But the best part about this T-Shirt / Sweater is that is made of 100% cotton so it will definitively shrink.” Astfel ca lumea venea dupa un M, eu le dadeam un L, nu conta ca era manecile mai lungi… intrau ele la apa. Dar daca le trebuia M si aveam numai S atunci nu se mai micsora asa de mult, poate chiar deloc. Si nimic nu se compara cu broderia, aia da calitate, deci trebuie sa va cer putin mai mult…
    O alta strategie interesanta era metoda “Captain Obvious“. Cand cineva era interesat de ceva anume ma apropiam incet si-i intrebam “va uitati la un tricou?” / “va uitati la un hanorac” / “va intereseaza o narghilea” s.a.m.d. Si cu toate ca 80% din intrebarile mele incepea cu “[Are you] looking for …” 80% din raspunsuri erau “Just looking”, ca deja de la un timp te zgaria pe ochi cand auzeai.
    Dar la ce sa te mai astepti cand tu vinzi un rechin intr-un borcan cu formol si lumea vine si te intreaba daca mai traieste. Acuma hai sa fim seriosi! Totusi! Totul bine si frumos pana cineva vine si ma intreaba daca, rechinul, mai creste…

    Si cand incepea sa imi placa de o americanca, o trebuit ea sa vorbeasca. Adevarul e ca pe mine m-a mancat undeva sa o pun sa ghiceasca din ce tara vin, am precizat totusi ca sunt din Europa. Raspunsurile au curs gârlă, mai ceva ca numerele la Bingo. S-a inceput mai timid cu Noua Zeelanda… ca apoi sa ajungem la Germania, care e bine daca stai sa te gandesti pentru ca macar e din Europa. Din pacate a continuat cu Berlin. A venit apoi randul la Cehoslovacia, care e bine, pacat ca e doua tari. Dar Fail-ul nu se opreste aici. M-au pus pe mine sa ghicesc ce varsta aveau si am inceput cu 18, 19… 20? Hopa! aveau 15, 16 si 17 ani. Si te mai miri de ce sunt asa de multi pedofili in America!
    Una peste alta era fain la lucru. Era fain cand vorbeai cu clientii, le aratai un laser pușcat si le ziceai ca poate merge pana la 5 mile. Ca-i foarte puternic de ajunge sub apa si daca-l invarti face niste luminite. Si cand le ziceam ca ăsta e defapt laser verde ii dadeam pe spate. Cu bune si cu rele a fost fain si daca ar fi sa fie as mai face-o dar nu mai mult de o zi, imi ajunge statul in picioare. Ca vorba aia, “noi să fim sănătoși!”. Întrebări?


  10. despre ce-am lucrat eu în usA

    October 14, 2010 by Andrei Sălăgean

             A fost cea mai interesanta experienta din ultimii ani. Interesant, ciudat, diferit si nice in acelasi timp. Dar inainte de toate as dori sa spun doua vorbe despre “persoanele de religie mozaica”.
             Cu totii auzim si spunem bancuri cu evrei. Si radem, si ha ha ha si tra la la, dar adevarul e ca e cam ca si la blonde. Doar 1% sunt bancuri, restul sunt intamplari adevarate. Precum bestiile insetate dupa sange, precum vegetarienii dupa salata iar plusul spre minus… asa si ei dupa bani. Si nu orice bani, doar acel tip de bani care sunt “mai multi”. Vara aceasta am avut ocazia sa lucrez si cu un evreu, asta dupa scotianul de la inghetata.
             Tipul era ok, era roman “plecat” in Israel cam prin 61 si apoi ajuns in America pentru ca… “acolo-s banii, pu#a!“. Si eram eu la inceput, om la facultatea de calculatoare ajuns cica vanzator de haine. Si trebuia sa ma pricep cat mai repede ca altfel gasea pe altcineva. Primele reguli erau simple: nu stai cu mâinile-n sân sau în buzunar, si miscare, miscare si iar miscare. Trebuia sa merg sa stresez fiecare client, sa-l intreb ce mai face? si apoi sa vad care-i treaba. Nu a trecut mult si am inceput sa primesc reclamatii de genul: “Andrei! eu nu am nevoie de statui, de ce stai acolo ca mortul? du-te si vezi ce le trebuie”. Sau odata a trecut un tip asimptotic cu intrarea de la magazin si si-a slobozit ochii 1 secunda in magazin. Numai ca eu amatorul nu am avut timpul de reactie necesar sa-l “agăț”, sa-l trag la noi sa cumpere ceva. Era numai vina mea ca lumea nu cumpara.
             In mare parte noi ne bazam pe discount-uri, asta a fost cam a doua lectie. O lege nescrisa zicea sa las nu mai mult de 10%, insa… m-a pus dracu sa calc odata pe bec si sa ma scap putin mai mult. Ajunge doamna la casa, comunica pretul tocmit cu mine, ăsta face niste ochi ca niste țeline dar nu zice nimic si incaseaza. Apoi fereasca Sfantu ce o facut cu mine dupa ce o iesit aia din magazin. Incepand de la “Tu crezi ca eu fur marfa asta? Eu iau marfa asta doar sa o dai tu mai ieftin?” apoi la “Da ce, e magazinul tau?” si culminand cu “Tu vrei sa imi sabotezi afacerea?”. Ba a mai fost inca o data cand pe nu stiu ce hanorac era un pret mai vechi si mai mic… si a fost nevoit sa vanda asa. Din nou eu eram cel care strica afacerea, care il ruina, care il sabota. Aproape la fel de nasoale erau zilele in care nu venea lume pe la magazin… pentru ca pur si simplu nu venea. Atunci era chiar numai vina mea ca ei nu cumpara; in viziunea lui un vanzator bun vinde chiar si celui care nu vrea sa cumpere ceva. Si atunci vine marea intrebare, daca era asa de naspa si asta ma tot freca la gonade, de ce am continuat eu sa lucrez pentru el? Insa aceasta in episodul urmator!

    To be continued…