septembrie, 2010

  1. Am biruit MS-ul

    septembrie 21, 2010 by Andrei Sălăgean

             Atat va spun acum. Revin curand cu detalii pentru ca momentan sunt putin… fericit. Ca si in poza de mai jos.

             Update 1. De la agonie la extaz si iar la agonie. Sper sa ajung iar la extaz. Trebuie sa merg sa imi rezolv de camin asa ca mai las blogul putin in concediu. Revin curand. Sper!

             Update 2. Abia astept sa se termine. Daca lucrurile merg bine, la sfarsitul samptamanii o sa stau cu laptopul in poale si o sa zic, no ce bine imi e mie acuma pentru ca e bine.


  2. Ia uite ce fericit eram :))

    septembrie 16, 2010 by Andrei Sălăgean


  3. Matematici Speciale Episode III: Răzbunarea lui Sălăgean

    septembrie 15, 2010 by Andrei Sălăgean

             Intre 20-22 e ultimul meu asalt pe anul acesta la examenul de MS. Îs asa de satul ca dau cu transformate pe afara. Pur si simplu vreau sa scap odata si sa ma vad in camin in camera mea stand la birou si jucand Fifa 11 cu Radu sau facand cine stie ce altceva. Nu ma prea stiu eu cu Star Wars dar sper ca la final sa vina dl. Gavrea si in loc de faza cu tatăl tau, sa-mi zica „Sălăgean, ai trecut la MS…”, iar eu „I’ll be back for numeric calculus.” Atâta sper să nu o fac de comando și de data aceasta, că… daca nu-i bine, e rău.


  4. Românii și casa de acolo

    septembrie 12, 2010 by Andrei Sălăgean

             In primul rand, pe romance le depistai de la o posta. Din 100 de fete puteai sa recunosti 5 romance fara probleme. Pur si simplu erau mai frumoase decat restul si nici nu erau… supraponderale si pline de piercings. In cel mai rau caz le confundai cu rusoaicele care si ele… erau calumea, asa pe scurt. Dar mai mult ca orice, romanii in general stiau bine engleza. Vorba aia, „Știau la cât e ceasul.”
             Am stat intr-o casa cu 14 romani din care 6 ardeleni, 1 oltean, 3 moldoveni si 4 bucuresteni + 4 moldoveni( de peste Prut) si o rusoaico-japoneza( era din Rusia, vorbea ruseste, dar avea, stiti voi, ochiii aia intredeschisi). Ne-am inteles bine, zic eu, cu mici exceptii. Adica te mai trezeai cu cate o chifla lipsa, cu jumate bidonul de lapte baut si tu ai cumparat laptele de o zi sau cu prajiturelele mancate… Da’ acuma nu era sa ne certam de la niste mancare.
             Parca acuma imi amintesc ziua in care am ajuns in casa aceea. Era tarziu, iar eu eram putin suparat ca trebuia sa ma mut dupa ce imi facusem niste prieteni in casa precedenta. Cu ditai bagajele, am intrat timid in casa, m-am uitat in dreapta si in stanga si apoi am coborat la parter. Acolo era o mana buna de oameni cu 2 cutii mari de bere pregatiti sa joace Circle of Death. Si asa mi-am facut eu incalzirea in noua casa.

             Casa era super faina. Era aia din dreapta. Singura parte proasta era ca stateam cu proprietarii si la un zgomot mai mare veneau repede si „ne calmau”. Dar in rest… in rest nu am ce zice. Casa faina, mare, bucatarie mai mare decat camera mea de camin si WC la fiecare etaj, casa tipic americana. Aveau doua televizoare unde urmaream eu Spongebob in timp ce imi mancam cerealele sau pastele. Si mai erau si doua terase misto unde am zabovit eu in cateva nopti pana ce a rasarit soarele povestind una si alta. Mai era o parte nasoala la pat, eu incapeam in el numai in diagonala. Dar la cat am dormit eu, nu a fost mare problema. Numai ca si atunci cand dormeam, mai suna cate o alarma. Si daca eu am fost acuzat ca am alarme ciudate atunci ar trebui sa le fi auzit pe alea. Era una crazy duck( link de la 1:05) si inca una unde canta parca un cor de eunuci spanioli, dar care nu o gasesc, rog proprietarul sa lase un link daca stie. Mie imi suna lejer Desteapta-te romane!
             Am fost norocos sa fiu alaturi si de alti romani cu care sa mai schimb o vorba. Sa mai zicem cate un banc, fiecare cu partea lui a tarii. Sa te mai plangi/lauzi de cat de bine e la noi in tara etc. Ca românul nu-i nici unul.


  5. Welcome to Ocean City

    septembrie 12, 2010 by Andrei Sălăgean