Reversul medaliei (part II)

May 28, 2010 by Andrei Sălăgean

         Dar oare ce e si cu norocul acesta? Ce legatura au urmele de fecale de pe talpa de la papuci cu ce a fost saptamana aceasta? Daca nu stateam si imi bateam capul oare imi mai venea inspiratia sa rezolv limita la gamma? Daca nu stateam si invatam si nu il intrebam non-stop pe Popica si nu copiam in caiet cum se face un “for” in VHDL mai luam atata la PSN? Chiar si problema aia singura de la programare, daca nu stiam sa o rezolv atunci noaptea, ce ma faceam a doua zi?
         Chestia cu papucul e doar o glumiţă, reusita sau nu, o vorba din popor. Tata zice ca e vorba de stiinta. Norocul insa merge de mana ghinionul, un cuplu cam gay. Daca nu-i noroc si e stiinta atunci daca nu e ghinion e prostie, simplu.
         Viata mea e ca un film bun, care nu a luat inca Oscar. E ca o pizza mica, cand o savurezi mai bine atunci se gata; si iti aduce alta si pe la mijloc nu mai ai ketchup. Si de asta am eu blog. Ca daca mi-ar fi numai bine, nu mi-ar pasa sa mai tin un blog, ar fi boierime. Sau la inaltimea mea sa respir numai oxigen, dar mai plec si eu capul. Lucrurile aiurea mi se intampla fix atunci cand mi-e cel mai bine, atunci cand nu ma astept. Si de asta-i viata asa frumoasa, asa de challenging. Si intr-o zi de luni m-am gandit ca lucrurile astea-s bune de-o poveste si mi-am facut blogul.

         Si azi dimineata ma gandeam sa ma trezesc mai repede sa ma uit la ultimul episod din Flash Forward, dar nu. A sunat prima alarma, apoi a doua, apoi m-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca nu-i graba, ma uit cand vin de la engleza. Totusi pe la 8:42 m-am trezit. M-am spalat, le-am schimbat apa la Jordan si Riemann si apoi am spalat vasele. M-am imbracat frumos si am plecat. Pana ce a fost de intrat, am tot ras cu un coleg de posibile scenarii, in mare parte legate de cele intamplate pe la seminarii. Imi vine si mie randul, intru si ma intreaba daca am foaie, normal ca nu. Eu eram cu un stilou intr-o mana si cu cealalta intr-un loc calduţ, adica in buzunar. Cer de la cineva o foaie, iau un subiect si ma pun la masa. La prima vedere, nu mi se parea greu. Primul subiect sa descriu un obiect aiurea cat si functionalitatile lui iar la al doilea subiect sa spun cuvantul la 5 definitii. Si ma tot gandeam eu si ma uitam pe pereti ca la doua definitii nu era sigur. Vazandu-ma, profesoara ma intreaba daca-s plictisit, iar eu o lamuresc ca ma gandesc. Ca daca vreau pot sa aleg alt bilet. Normal ca accept, dar precizeaza ca numai sa nu regret. La care eu ma gandesc:

Cât de greu îmi poate veni?

         No ăsta o fost puctul culminant. Cum adica e normal sa vrei sa schimbi un bilet deja destul de bun? Cum adica sa nu asculti de atentionarea profesoarei in legatura cu regretatul? Cum sa ma manance in DOS fix acuma si sa schimb biletul? Inca ma intreb de ce nu am putut sa stau in scaunul meu si sa ma uit in foaia mea si sa nu ma mai fi intrebat nimic. Normal nu prea a fost nici ce a urmat pentru ca am extras un subiect pentru clasele de engleza. Nu as putea zice ca a fost cu mult mai greu pentru ca “exercitiile sunt din carte, nu de altundeva”. Am avut de vorbit despre GPS si alte 5 definitii. Diferenta e ca am stiut numai un cuvant si ca descrierea mea facuta GPS-ului nu i-a placut de nici o culoare. Ma intreba continuu ca ce se afla inauntru la GPS. Ma gandeam la un senzor care ia informatii de la satelit, (ceva bistabili JK) un program si eventual o memorie unde sa se stocheze hartile. Dar mai trebuia ceva… o pu…şca mare de nu s-a afla. La exercitiu doi nici nu am clipit: A – nu, B – nu, C – nu, D nu am stiut, E – bine. ŞAPTE – daca vrei mai mult hai la mariri.
         Am ramas ca si atunci cand am dat prima data examenul auto si m-o picat dupa 50m. Am iesit resemnat si am pornit pe jos spre camin. I-am sunat pe ai mei sa le dau “vestea”. Ce-ti faci cu mana ta se numeste lucru manual. Atatea imi treceau prin cap… Ma gandeam cum naiba scot eu acuma doi de 8 si un 7 la PSN, Matematici Speciale si Electrotehnica cand la ultimele doua imi faceam griji si cum sa le trec. Apoi am vazut ca incepea creierul meu sa dea SPAM si am zis ca nu se mai poate. M-am oprit si am zis : “O fac si pe asta! Sunt Nascut pentru a reuşi!”. Vorbe grele, le-am mai repetat vreo 100m. Daca nu cred ca se poate nu am cum sa iau bursa, ca pana la urma de asta e vorba. Dar in continuare ma gandeam cum am putut eu sa stric toata saptamana cu un simplu examen. Majoriatea din cei care i-am intrebat au luat 10. Păţeşti si lucruri naspa din cand in cand. Dar ce a fost, a fost, ce urmeaza conteaza si mai spun inca o data: O să reuşesc!


2 Comments »

  1. Scaune says:

    imi place gandirea ta!!

  2. Evsignie din Antiohia says:

    Dupa ce am vorbit cu Turibiu de Nicomidia(nu,nu e nume de element chimic) , am reusit sa-ti deslusim viitorul apropiat.Se pare ca vei avea bursa integrala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *