aprilie, 2010

  1. …în SUA, acolo-s banii, pu*ă (part II)

    aprilie 29, 2010 by Andrei Sălăgean

    Am ajuns in gara si era vreo 1130, doar la sase aveam tren. Totusi la o la o tipa cu care mai eram ii vine o idee nastrusnica sa schimbam cuseta cu un intercity si sa platim diferenta. Nu stam pe ganduri si la ora 13 eram deja imbarcati. Alta treaba dom’le, vagon restaurant, scaune confortabile, era altceva. Imi gasesc locul, dar nu stau mult pe ganduri ca si scot cartea de matematica si incep cu transformate Laplace. De la oboseala, nu am rezistat mai mult de 15 min, asa ca pun capul pe carte sa aţipesc putin. NUMAI CA… in fata mea era o fetita deaia mica. Da’ deaia mica de ii place sa puna intrebari – „Captain Obvious”. Atunci maicasa ii zice sa faca umpic de liniste ca „baiatu” vrea sa se odihneasca; pacat ca nu i-a zis si sa nu ma mai loveasca cu piciorul in tibie. -Dar nu doarme, numai si-a pus capul pe masa, el sta nu doarme, dar de ce sa doarma? paote sa doarma asa?… circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista.
    Dupa 10 min de somnic cu DND vine controlorul, iar eu incep sa scot bilete, legitimatie, cupoane… si-mi incepe iară Sherlock – Dar el de ce da atatea, da ce-s alea, ce, ce si iara ce si de ce! vine un raspun simplu de la mama ei – Pentru ca e student. Si replica zilei: Dar nu e om de afaceri??? Wow, am ramas masca vreo 2-3 secunde. Chestia era ca tinuta mea era formata din camasa si sacou si noh, vorba noastra, păţeşti. Am vrut sa ii zic la maicasa sa nu isi faca probleme, mi se intampla zilnic sa fiu confundat cu un afacerist de mare succes. Si continua fetiţa, „-Dar ce e cu cartea? Nu e agenda de afaceri? Dar de ce nu are poze cartea? Dar ce faci cu cartea? Uite cartea mea, <insert book name here> e mult mai frumoasa, pot sa desenez.” Era tare nais( nice in engleza pentru necunoscatori) fata, asa ca am plecat sa ma relaxez la un Heineken rece. Am terminat destul de repede si ma intorc la Laurent si Taylor. Pana la Cluj din fericire am intarziat numai o jumatate de ora.
    Pe la 2230 eram in camin. Am mai pierdut vreamea umpic si apoi somn, dar ca in sesiune: … e 1 noaptea, dorm 4 ore pana la 5 si ma trezesc sa mai invat umpic. Si de la 9 am mers la partial. Inca nu stiu cat am luat, dar nu cred ca o sa fiu foarte mandru de nota. Noi sa fim sanatosi ca visa am si pe restul le rezolv eu.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  2. …în SUA, acolo-s banii, pu*ă (part I)

    aprilie 28, 2010 by Andrei Sălăgean

             Dupa cum probabil ati vazut in programul meu maindfac joi seara am pornit spre faina noastra capitala, pentru interviul de visa for USA. Am pornit din Cluj pe la 22, trebuia sa ajung la 7 ca de la 18 sa plec din Bucuresti si la 3 noaptea sambata sa fiu inapoi. Logic ca socoteala de acasa cu aia din Selgros nu s-o prea potrivit.
             Cu un simplu ghiozdan, unde in mare parte aveam mancare si doua carti de mate, am pornit spre gara din timp ca nu cumva sa ratez trenul. Mai iau si de pe drum ceva de haleala si o apa si urc in tren. Caut compartimentul, clasa a doua – cuşetă, trantesc desaga si astept sa plec. Dar ceva, ceva nu se potrivea cu peisajul… desigur, era un negru. Si nu orice negru, ci un negru fumat. Si era spre binele lui sa fie fumat ca altfel era cam grav. Steatea #000000-ul nostru, se uita pe geam si incepea si radea. Si radea asa periodic. Am asternut patul, am inceput sa citesc despre teorema reziduurilor si el statea cu fata la perete si radea. Mancam biscuiti, el radea. Incercam sa adorm… el radea.
             A fost destul de nasol cu dormitul, pentru ca incapeam chiar la fix. Totusi pe la vreo 6 ma trezesc, ma uit pe geam şi, şi, şi SINAIA. Unde naiba ajungem noi intr-o ora la Bucuresti? Poi nu ajungem ca are trenul intarziere de o ora jumatate. Merg sa ma spal, intre timp controlorul impartea bere, asa de dimineata. Ma intorc in compartiment, „chris rock” se uita pe geam si râdea. La visa trebuia sa fiu la opt jumatate asa ca trenul ajunge in Bucuresti la… 830. Desigur iau un taxi, dar nu orice taxi, ci TAXI 3. Dăi, bagă-te, intră, claxoane, stânga, drapta, frână, si am ajuns la ambasada. Imi las ghiozdanul vis-a-vis pe o terasa la un tip, in timp ce altul venea sa si-l ia. Si cand sa plece se uita „nenea” la el si-i zice asa cu un accent specific: „-Hai frate, nu beau si eu o cafea, ceva…”.
             PRIMESC VISA. Daca nu apare ceva neasteptat, la vara o sa fiu in America. Imi recuperez ghiozdanul si il rasplatesc frumos pe nenea, ca trebuie si dumnealui sa traiasca ce naiba. Dau vreo 20 de minute de telefoane apoi pornesc spre gara, dar cu metroul de data aceasta. Si sprijinindu-ma-n bara ce-aud? Doua pitzipoance imi fac marea placere sa aud si eu despre viata de capitala: „-Hai fato ca nu doare asa tare! –Fato, tu nu intelegi… – Hai frate lasa-ma!”. Tot m-am prapadit de ras, nu stiu de ce, dar am ras.

             Va urma –> Drumul spre Cluj.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Parerea Mea | No Comments

  3. Like a champ!

    aprilie 27, 2010 by Andrei Sălăgean

    Categories: very funny | No Comments

  4. Programul meu mindfuck

    aprilie 26, 2010 by Andrei Sălăgean

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii, Poze | No Comments

  5. Cu dreptul in fata

    aprilie 20, 2010 by Andrei Sălăgean

    Am inceput bine, chiar foarte bine saptamana aceasta. Dupa doua zile, lucrurile nu mai sunt la fel de negre cum pareau saptamana trecuta. Si tot mai am de luat o nota buna la matematici speciale si de obtinut visa. Si de matematica chiar mi-e frica. Mi-e mai frica decat ii era lui Scooby Doo de fantome. Dar nu acum, nici maine, ci doar cu vreo 20 de minute inainte de test si probabil vreo 10 dupa. Paţeşti!
    Respectand ultimele doua versuri de aici dar fara cravata, doar camasa si sacou, am iesit azi dimineata din camera. Acesta era deja al doilea lucru inspirat care il faceam pe ziua de azi. Primul a fost ca nu m-am trezit pentru psihoogie, aveam un feeling ca nu facem. Si nu am facut. Imi rezolv treburile prin oras, apoi astept in statie autobuzul care sa ma duca la speciala, matematica speciala. Si nu ajung bine ca un tip imi zice ceva ce nu prea aud si imi intinde un pliant. Eu dau sa il iau, la care tipul incearca sa imi explice ca e de la o agentie de modeling si ca daca vreau sa vin sa las un numar de telefon…daca m-ar interesa sa pozez…reactia mea a fost cam asa yawn – straight face – raised eyebrows – thinking – hurry up!. Ma grabeam, asa ca nu prea am dat atentie si am trecut mai departe. Si autobuzul tot nu venea. La care alt tip vine si ma intreaba daca nu ma intereseaza o cariera de modeling laughing.Ca ce inaltime am? Peste 1,90…perfect. Sa vin pana undeva aici aproape sa dau un numar de telefon si sa programez un şiuting. Ca nu imi ia mult timp, o ora, doua pe saptamana…eu tot ii ziceam ca nu am timp. Daca ma razgandesc o sa merg sa ii caut.
    Seminar, seminar si laborator. Unu o adormit „cu botul pe labe”, am pierdut la sah, am iesit la tabla si am avut o tentativa de Conquiztador. Nimic deosebit, cu exceptia faptului ca am pierdut la sah… NOT. Ajung in camin, pornesc compu si incep sa citesc din „stiri”. Surpriza surpizelor e ca primesc o „atentionare” despre „doua filme faine”. Atunci pe fata mea se putea citi graficul functii de gradul al doilea. Vreo 24 de secunde am avut asa un flasback si apoi am revenit printre muritori. Si ziua a continuat normal.

    Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments