Zerourile derivatei

February 3, 2010 by Andrei Sălăgean

         Dupa o saptamana si o zi revin pe micile ecrane. Pot sa citesc zambete pe fetele publicului, se arata reluarea, pareri domnule Craciunescu? Normal as tot tine-o pe aia ca sunt in sesiune, dar nu mai merge. Numai gura e de sesiunea asta. Sesiunea-i ca o fata. Amandoua au parti frumoase, cu exceptia sesiunii.
         Am tot auzit eu de asa numita sesiune, erau multe bacuri. La fel ca si bancurile cu blonde, unul e banc restul sunt intamplari adevarate. Nu pot sa ma plang, nu am deschis si inchis usa la biblioteca la invatat, dar nici nu am pierdut vremea insa am pus unul sau doua kg pe mine, de la prea putina actiune. Si un strat de cearcane. Si inca nu-i gata. Dupa cum zicea marele Homer … Simpson: cand Bart a zis “Asta-i cea mai urata zi din viata mea!”, el a raspuns simplu “Cea mai urata zi din viata ta, pana acum…”. Asa ca de ce sa-mi mai fac griji. Se poate sa fie si mai rau.
         Si atunci totusi de ce imi tot storc creierii, fac mujdei, imi pute gura, imi da o palma si ma intreb de ce ma doare capul. E simplu. Nu te lega la cap daca nu te doare capul. Dar pana sa imi dau seama … mi-a luat ceva vreame. Adica nu-i asa usor cand crezi in ceva(^ vezi titlul blogului ^). Apoi mai cred si altii in tine. Multi se bazau pe Bruce Willis insa el nu a jucat in Titanic. Si daca mai pui pe langa asta ca yo mai sunt si prost cateodata de dau cu cutitu-n piatra. As zice ca “Paţesti!”, dar nu-i chiar asa. Cand lucrurile o sa mearga mai prost macar o sa stiu ca e vina mea. Si atunci o sa imi vina sa apas Shift-Delete si asa macar o sa rezolv jumatate din probleme. Mai ramane jumatate.
         Si in momentele cand nu-mi arde de gluma,stau si ma gandesc eu asa; uite-asa si iar asa. Si ma gandesc de nu pot nici sa adorm. Si dupa ce termin, adorm. Apoi cand imi vina iara sa ma gandesc, ma opresc si zic nu. Si numai din vina mea nu o sa pot sa stau iara sa ma gandesc la “cum o sa fie cand” sau “cum o sa fie daca” pentru ca, daca cand trebuie, eu stau si “zdrelesc glandul”. Nu-i frumos deloc. Partea interesanta e ca atunci cand o faci chiar ti se pare frumos, chiar foarte frumosc, pana ce te apuci de lucrurile serioase. Atunci, stai si te mai gandesti umpic si realizezi natura duala a evenimentelor. Mai nasol e ca nu poti da vina pe fratele tau. Si in nici un caz nu poti da vina pe caine.(aici). Chiar nu se poate.
         Iar mai apoi intr-o seara cand sa adorm, pe langa masinile de pe strada si restu mai aud si cum imi bate inima. Pe centura lui Orion, ce mai e si asta? A mai fost o data dar a fost…total altceva. Si acuma ca tot veni vorba, chiar mi-e dor “sa mai vad doua filme”, tare. Eram obosit! S-au intamplat multe intr-o zi. Practic am incercat sa invat toata algebra intr-o zi. Am reusit 80%. Dar mai apoi a inceput sa ma doara capul. Mai lipsea burta sau maseaua si ma puteam cere acasa. Ce-i drept mi-e dor sa merg acasa. Imediat trece o luna, asta inseamna aproape 4 saptamani. Si am zis ca pana cand! Ca ma las eu la o amarata de sesiune?
         Am discutat mult cu “impresarul meu” si am ajuns la concluzia ca e ‘normal’. Nu poti tot timpul sa reusesti, nici nu ai cum. Sunt momente de slabiciune cand adversarul tau te prinde si ti-o da la “Ardealul”( sau Sibiu), ca la Doroftei. Cu mana lui sau a ta, nu conteaza, ti-a facut-o! Esti la pamant si se numara. Atunci am invatat de la tata ca trebuie sa tii capul sus. Aici se face diferenta. Lucrurile nu merg tot timpul asa cum vrei, si nici nu o sa mearga. Doar in acele momente trebuie sa areti din ce esti facut. Trebuie sa arateti ca esti “Nascut pentru a reusi”.


No Comments »

No comments yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *