Un tip facea autostopul pe o strada pustie, intr-o noapte neagra si in mijlocul unei furtuni puternice. Timpul trecea… nici o masina pe drum, si furtuna facea sa nu vada nici la 2 pasi in fata lui. La un moment dat apare o masina si se opreste in dreptul lui. Fara sa analizeze mult situatia, tipul se urca in masina. Dupa ce inchide usa, se uita spre cel de la volan… NIMENI!!! Masina porneste usor, iar tipul, deja ingrozit, statea lipit de scaun, fara sa poata scoate vreo vorba. Apare o curba… tipul incepe sa se roage in gand sa scape cu viata, si exact cand intra masina in curba, apare o mana prin geam si roteste volanul. Tipul, deja paralizat de groaza, vede cum de fiecare data cand ajunge la o curba, mana apare prin geam si roteste volanul. La un moment dat, vazand ca se apropie de oras, isi face curaj si sare din masina. Intra in primul bar care ii iese in cale si, ud si inspaimantat, cere 2 pahare de vodca si incepe sa le povesteasca celor din bar experienta groaznica prin care a trecut. Toti raman pe ganduri cand isi dau seama ca tipul plange, cu toate ca nu era beat. Dupa o jumatate de ora, alti doi tipi intra in bar, si unul dintre ei ii zice celuilalt:
-Auzi, uite-l si pe tampitul care s-a urcat la noi in masina in timp ce o impingeam!
ianuarie, 2009
De domeniul fantasticului
ianuarie 18, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Uncategorized | No Comments
Atata de urat ca…
ianuarie 17, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: very funny | No Comments
Tatal meu. Eroul meu.
ianuarie 15, 2009 by Andrei Sălăgean
Astazi este 15 ianuarie. Daca e sa fie, majoritatea romanilor il sarbatoresc pe mult cunoscutul nostru poet, Mihai Eminescu. Nu si eu, pentru ca este o zi mult mai importanta la mine in casa. Este ziua tatalui meu.
Astazi implineste un numar „rotund” de ani, un numar putin peste dublul meu. Si totusi un numar de ani care impune in continuare respect, caruia nu ma pot adresa cu „batrane”. Parca atunci cand ma uit la el, nu s-a schimbat cu nimic in ultimii ani, si totusi mult au avut loc. Culoarea parului tinde spre ceva ce artisti numesc „nonculoare”, insa nu e negru. Cu siguranta am mai crescut eu, si nu el e cel care a scazut. Orice schimbare fizica sau de alta natura a suferit de-a lungul timpului, el este in continuare „tata” sau „tăticu” pentru mine.
El este eroul meu. Si de cand ma stiu eu niciodata nu m-am indoit de acest lucru. Nici nu as avea de ce. Nu se pricepe el sa ridice munti sau nu zboara cum fac alti eroi. El stie cel mai bine sa fie tata si pentru acest lucru o sa ii multumesc toata viata. Pentru ca el, bineinteles alaturi de mama, m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi, pentru ca el imi alimenteaza orice vis, si pentru ca el nu s-a indoit niciodata ca voi da gres. In ochii lui poti citi la fel de bine „Nascut pentru a reusi”. El niciodata nu se da batut din ceea ce face oricat de greu ar fi. Ca e greu sau foarte greu, el tot timpul vrea mai mult de la viata, stie ca poate mai mult. Obosit sau frant cum ajunge acasa el a doua zi o incepe la fel si o termina la fel ca precedenta si totul pentru a oferi familiei ceea ce isi doreste. El este tatal meu.
Partea proasta e (din partea mea) ca ne mai certam, ne mai contram pe diferite teme. Dar cum sa rezistam oare cand eu sunt ca o aschie care a sarit mai „câş”. Discutii lungi, interminabile, eu nu imi termin jocul, el nu vede stirile, eu o tin pe una, el pe alta. Teoria mizeriei care curge in dus si se tot duce e fix nimic pe langa cea a chibritului. Niciunul nu lasa. Asa-s eu cu tata. Da’ ce bine e cand stam amandoi si mancam sau ne uitam la filme si radem, sau suferim impreuna la scos cartofii. Stiti voi, activitati intre tata si fiu… ca pe vremuri. Nu mai zic de sambetele cand ies in oras si imi trebuie bani. El e tatal meu.
El este eroul meu pentru care as face orice. Orice vine vorba pana la mersul dupa niste apa minerala, sau in beci dupa niste varza, orice. Pentru el am tot respetul din lume, pentru ca el il merita, si orice ar fi nu il poate pierde. Pentru ca el ma felicita penutru orice si ma consoleaza pentru restul. Pentru ca el munceste in plus, doar ca noi sa o ducem mai bine. Pentru ca el m-a invatat ce inseamna sa fii om. Pentru ca sunt taţi destui in lumea aceasta, dar niciunul nu am mai vazut ca el. Pentru ca pentru el ma stradui, chiar daca nu imi iese de fiecare data, ca la ora 22 sa fiu in pat. Pentru ca el e TATĂL MEU. EROUL MEU.
Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | 6 Comments
Integrale cu Batman
ianuarie 13, 2009 by Andrei Sălăgean
Categories: Poze, very funny | No Comments
2 vesti cu 2 multumiri
ianuarie 12, 2009 by Andrei Sălăgean
Dupa cum bine ati observat scorbaciufermecat si-a schimbat putin partea de sus(fruntea). Mari multumiri domnului A. Paul care o stat azi cu mine vreo 2-3 ore sa iasa ce o iesit. O tot invartit el vreo 2 poze pana am decis ca tot mai buna e una, ce naiba. In felul acesta o sa imi vedeti fata de fiecare data cand intrati pana va plictisiti si incepeti sa scuipati ecranu’ sau nu mai intrati. Inca o data multe multumiri, si ma Paul, iti raman dator ;).
A doua veste „vine, vine calca totul in picioare”: telefonul meu scapat in canal este din nou functional. Pentru cei care nu stiti cum a ajuns sa nu mai fie functional, gasiti aici. Dupa 4 luni si 4 zile de stat in sertarul de la birou langa o rola de zegras, un capsator o seringa si niste fituici Sagemul meu my411X cunoaste din nou ce inseamna sa fii purtat in buzunar foarte aproape de „organ”. De aceasta data ii multumesc mult lu’ MAMA care nu a renuntat in a mai cauta si a gasit astazi un transplant contra cost de baterie. Super tare farte nu? Poate ca nu mi-ar fi pasat asa de mult de telefon daca nu ar fi fost pentru povestea interesanta care il leaga de mine.
O zi calumea de 12 astazi, maine e 13, sper sa nu ma faca sa regret, sau cine stie sa scap iara telefonu pe undeva. Sper sa aveti numai zile cum am avut eu astazi, sau macar sa nu patiti ce am patit eu ca sa nu aveti nevoie sa va bucurati de ce ma bucur eu astazi! „Tine-ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape.” – ii spunea Madame Web lui Spiderman odata.Categories: Ăsta-s ieu, Creatii proprii | No Comments
