Banchetul de ieri

13 iunie, 2009 by Andrei Sălăgean

         Nici nu am cuvinte sa va descriu. Extraordinar. Dupa cum spuneaun coleg „atunci cand esti cu prietenii te distrezi cel mai bine”, si chiar asa a si fost. 12 ore de distractie parca nu au fost de ajuns, as fi vrut mai mult insa nu cred ca ma mai duceau si pe mine picioarele.
         Totul a inceput clasic. Adunati in fata la restaurant, lumea privea in dreapta si in stanga sa vada cum sunt imbracati ceilalti. Si cand zic lumea, ma refer la fete, ca noi baietii nu aveam nici pe naiba…98% eram la costum. Totusi dintr-o privire asa, am remarcat cateva fete, pe care nu le-am vazut intreg liceul si care erau, pe scurt, HOT. Apoi ne-am incolonat ca pe clasa a IV-a cand mergeam la muzeu si cu paharul de sampanie am intrat sa ciocnim cu toata spuma profesorilor si sa ne ureze succes, bafta, noroc si altele. Am luat loc, am mai ciocnit intre noi, iar cand sampania s-a terminat am reperat rapid canta cu vin rosu (bunatate de vin nu alta). A mai urmat o serie de fotografii si am inceput sa intram in pita, dupa cum se spune. Domnu’ Nascu a dat tonul luand la dans fete dupa fete de am crezut ca vrea sa intre in cartea recordurilor.
         A inceput nebunia nu alta. Am mancat, am dansat, am sarit, ne-am invartit pana nu am mai putut. A venit si momentul trist cand am realizat ca totusi e ultima data cand suntem toti impreuna si am inceput sa ne imbratisam, sa ne pupam si sa ne juram ca nu ne uitam unii pe altii. Toata lumea a bocit mai ceva ca atunci cand tai ceapa, iar camasa mea sta martor, umarul drept inca mai are urme de rimel de la una dintre fete. Pentru toti era greu momentul. Pana la urma am trecut peste si am continuat distractia. Mi-a placut de fetele care stiau sa danseze asa calumea, nu numai sa se frece de tine, nu ca mi-ar displacea asa ceva, insa nu era momentul.
         Am stat de vorba si d. profesor de geografie. O discutie de oameni intelectuali mai ales ca mandoi eram in stadiul de „oameni destepti”. Am multumit frumos, l-am felicitat pentru informatiile primite si lectia de viata, i-am transmis bafta mai departe cu generatiile ce urmeaza si m-am intors acolo unde era actiunea, ca noh ce era sa fac. Am mai ciocnit niste vin cu lumea de acolo, am gustat din peste, am mai dansat si ce sa vezi…deja era aproape 5 ceasul si trebuia sa plecam. Ne-am mai tras in 2 poze, ne-am imbratisat, ne-am pupat si am plecat.
         Am ajuns acasa KO la picioare. Parca as fi fost la un concurs de mers pe cioburi si nici asa nu cred ca as fi fost mai obosit. Am luat instant, ca supa la plic. De neuitat e putin spus, cel mai important e ca am invatat fiecare cat de importanti sunt prietenii, PRICELESS!


Niciun comentariu »

No comments yet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.