Tatal meu. Eroul meu.

15 ianuarie, 2009 | Andrei Sălăgean

Astazi este 15 ianuarie. Daca e sa fie, majoritatea romanilor il sarbatoresc pe mult cunoscutul nostru poet, Mihai Eminescu. Nu si eu, pentru ca este o zi mult mai importanta la mine in casa. Este ziua tatalui meu.

Astazi implineste un numar „rotund” de ani, un numar putin peste dublul meu. Si totusi un numar de ani care impune in continuare respect, caruia nu ma pot adresa cu „batrane”. Parca atunci cand ma uit la el, nu s-a schimbat cu nimic in ultimii ani, si totusi mult au avut loc. Culoarea parului tinde spre ceva ce artisti numesc „nonculoare”, insa nu e negru. Cu siguranta am mai crescut eu, si nu el e cel care a scazut. Orice schimbare fizica sau de alta natura a suferit de-a lungul timpului, el este in continuare „tata” sau „tăticu” pentru mine.

El este eroul meu. Si de cand ma stiu eu niciodata nu m-am indoit de acest lucru. Nici nu as avea de ce. Nu se pricepe el sa ridice munti sau nu zboara cum fac alti eroi. El stie cel mai bine sa fie tata si pentru acest lucru o sa ii multumesc toata viata. Pentru ca el, bineinteles alaturi de mama, m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi, pentru ca el imi alimenteaza orice vis, si pentru ca el nu s-a indoit niciodata ca voi da gres. In ochii lui poti citi la fel de bine „Nascut pentru a reusi”. El niciodata nu se da batut din ceea ce face oricat de greu ar fi. Ca e greu sau foarte greu, el tot timpul vrea mai mult de la viata, stie ca poate mai mult. Obosit sau frant cum ajunge acasa el a doua zi o incepe la fel si o termina la fel ca precedenta si totul pentru a oferi familiei ceea ce isi doreste. El este tatal meu.

Partea proasta e (din partea mea) ca ne mai certam, ne mai contram pe diferite teme. Dar cum sa rezistam oare cand eu sunt ca o aschie care a sarit mai „câş”. Discutii lungi, interminabile, eu nu imi termin jocul, el nu vede stirile, eu o tin pe una, el pe alta. Teoria mizeriei care curge in dus si se tot duce e fix nimic pe langa cea a chibritului. Niciunul nu lasa. Asa-s eu cu tata. Da’ ce bine e cand stam amandoi si mancam sau ne uitam la filme si radem, sau suferim impreuna la scos cartofii. Stiti voi, activitati intre tata si fiu… ca pe vremuri. Nu mai zic de sambetele cand ies in oras si imi trebuie bani. El e tatal meu.

El este eroul meu pentru care as face orice. Orice vine vorba pana la mersul dupa niste apa minerala, sau in beci dupa niste varza, orice. Pentru el am tot respetul din lume, pentru ca el il merita, si orice ar fi nu il poate pierde. Pentru ca el ma felicita penutru orice si ma consoleaza pentru restul. Pentru ca el munceste in plus, doar ca noi sa o ducem mai bine. Pentru ca el m-a invatat ce inseamna sa fii om. Pentru ca sunt taţi destui in lumea aceasta, dar niciunul nu am mai vazut ca el. Pentru ca pentru el ma stradui, chiar daca nu imi iese de fiecare data, ca la ora 22 sa fiu in pat. Pentru ca el e TATĂL MEU. EROUL MEU.


6 Comments »

  1. Anonim spune:

    adevarata parere eu una tot asa as proceda

  2. Florentina spune:

    Andrei , emoționante cuvinte dar adevărate .Ai dreptate întru totul ,cu siguranță tatăl vostru este mândru de băieții lui . Aveți părinți minunați , sunteți cu adevărat o familie binecuvântată iar noi ne bucurăm că sunteți prietenii de suflet ai familiei noastre!!!!Să aveți o zi minunată!!!!

  3. salagen anuca spune:

    Mulțumim!🤗

    • Dumitru Ioana spune:

      Cuvinte mai frumoase nu se puteau.Asa tată , asa copii.Să fiti sanatosi cu totii sa aveti parte numai de bucurii.Sunt convinsă că este mîndru de voi si voi băieții sunteți cadoul de neprețuit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.